CV-ul european

 

Incepand cu anul 2003, la nivelul Uniunii Europene a fost introdus un model unic de CV, cunoscut sub titulatura de CV European. CV-ul European ii ajuta pe cei care doresc sa lucreze in tarile Uniunii Europene sa-si prezinte intr-un mod mult mai eficient abilitatile si calificarile si le va facilita acestora accesul la programele de training si locurile de munca existente in Uniunea Europeana. Conform membrilor Comisiei Europene, “CV-ul European reprezinta un prim-pas in eliminarea unor obstacole referitoare la recunoasterea si armonizarea calificarilor in Uniunea Europeana”. Cu toate acestea, la nivelul tarilor europene exista o serie de diferente in ceea ce priveste procesul de recrutare si selectie a resurselor umane.

Utilizarea CV-ului ca principal instrument de selectie nu este obligatorie, principala alternativa la care companiile pot apela reprezentand-o formularul de angajare. In Marea Britanie si Irlanda, 93% dintre companii utilizeaza formularul de angajare , spre deosebire de tari ca Danemarca si Suedia, in care formularul de angajare detine o importanta redusa. In Germania, formularul de angajare este utilizat in mod sistematic, in timp ce in Italia, Portugalia, Spania, Olanda, Belgia, Elvetia, Austria si Grecia, CV-ul este principalul instrument de selectie a candidatilor in vederea angajarii.

Frecventa utilizarii formularului de angajare in procesul de selectie difera si in functie de sectorul de activitate. De exemplu, in Luxemburg, formularul de angajare este utilizat cu o frecventa mai mare de catre companiile din sistemul bancar, iar in Suedia, organizatiile din sectorul public folosesc cel mai frecvent acest formular.

Titulatura formularului de angajare poate diferi in functie de tara. In Marea Britanie, denumirea uzuala este standard application form (SAF) si este folosit in proportie de 50 % de catre absolventii institutiilor de invatamant superior, fiind pus la dispozitia acestora de catre birourile de consiliere a carierei care functioneaza in cadrul fiecarei universitati. Spre deosebire de universitati, companiile din Marea Britanie folosesc o alta titulatura pentru a desemna formularul de angajare, respectiv employer’s application form (EAF). In Irlanda, formularul de angajare se numeste standard introduction form (SIF). In Belgia si Austria, exista la nivel national obligativitatea folosirii CV-urilor si, mai mult, acestea trebuie insotite de fotografiile candidatilor.

In Suedia, formularul de angajare este un simplu instrument administrativ, deoarece acesta nu contine intrebari deschise la care candidatii sa fie nevoiti sa raspunda, astfel companiile neavand posibilitatea de a dobandi o serie de informatii suplimentare despre candidat.

In Olanda si Irlanda, in structura formularului de angajare sunt incluse o serie de intrebari la care candidatii trebuie sa ofere raspunsuri concrete, ca de exemplu: planurile de cariera, obiectivele personale, principalele puncte forte si puncte slabe, calificarile si abilitatile de care acestia dispun si, nu in ultimul rand, postul pentru care isi depun candidatura si motivele pentru care doresc sa se angajeze in respectiva companie.

In Grecia, la nivelul companiilor multinationale este utilizata preponderent metoda interviului. O situatie similara se inregistreaza si in Portugalia.

In Austria, Portugalia si Olanda, persoanele care isi depun candidatura in vederea angajarii trebuie sa mentioneze in formularul de angajare ca sunt de acord cu sustinerea unor teste si a unor probe practice in scopul de a le dovedi competentele profesionale. Organizatiile obtin acordul candidatilor de a stoca informatiile deste acestia pentru o perioada determinata (in Olanda) sau nedeterminata (in Portugalia).

In Belgia, Luxemburg si Italia, candidatii trebuie sa specifice si numele profesorilor de la care angajatorii pot obtine o serie de informatii despre acestia. De asemenea, in aceste tari, precum si in Grecia, in formularul de angajare vor trebui mentionate date referitoare la istoria sau membrii familiei din care provin candidatii.

In Marea Britanie, se solicita informatii referitoare la responsabilitatile avute in perioada stagiului universitar (sef de grupa, sef de serie etc.) si la activitatile de voluntariat la care au participat. Candidatilor le sunt solicitate informatii cu privire la religie si activitatea publicistica in Germania si Austria. Tot aici organizatiile cer informatii despre situatia financiara a candidatilor, desi in alte tari aceste practici sunt considerate ilegale.

Realizarea unei analize comparative la nivelul tarilor europene din punctul de vedere al functionalitatii formularului de angajare reprezinta o oportunitate de a dobandi o serie de informatii referitoare la sistemul legislativ si contextul cultural specific respectivelor state.

Liana Iancu-Bratosin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: